In ultimul roman pe care l-am scris, Mr Gwyn, se face aluzie, la un moment dat, la o cartulie scrisa de un anglo-indian, Akash Narayan, intitulata De trei ori in zori. E vorba, fireste, despre o carte imaginara, dar, prin intamplarile imaginare povestite acolo, cartea capata un rol deloc secundar. Fapt este ca, in timp ce scriam paginile alea, mi-a venit cheful sa scriu si cartulia asta, in parte ca sa ofer un sequel destins si indepartat la Mr Gwyn, in parte pentru pura placere de a urmari o anumita idee pe care o aveam in cap. Asa se face ca, imediat ce am terminat Mr Gwyn, m-am apucat sa scriu De trei ori in zori, si am facut-o cu mare placere. Acum, De trei ori in zori se afla in librarii, si poate ca nu e inutil sa spun ca o poate citi oricine, chiar si cei care n-au deschis niciodata Mr Gwyn, fiindca e o poveste de sine statatoare si rotunda. Ceea ce nu anuleaza totusi faptul ca, in prima sa parte, ea respecta promisiunea facuta in Mr Gwyn, anume ca va fi o alta perspectiva asupra ciudatelor intamplari de care au avut parte Jasper Gwyn si neobisnuitul sau talent.
